rev2011- Retevoi

Se termina anul si trebuia sa-l sfarsim cum se cuvine si, mai ales, sa-l incepem pe cel nou la fel de bine. Unde altundeva decat pe munte.
Dupa mai multe variante ce includ diverse stani, refugii si chiar o statiune (Straja) optam pentru ceva apropiat si nu foarte greu de ajuns. Nu ca ne-am fi lenevit subit, dar ca si la ultimele revelioane vom cara cu noi faimoasa sobita portabila, creatie proprie si burlanele aferente. Ce s-o mai lungesc. Retevoi este castigatorul.

Eu si Mihai urma sa plecam de pe 30, iar pe 31 sa mai vina Elena si inca 4 prieteni de-ai ei:Anca, Marius, Catalin si Cristina.
Fac bagajele. Indes haine. Bag haine. Mai pun si cateva haine si apoi mancare. Raman pe afara 4 litri de vin in doua sticle pe care urma sa le pasez tovarasului de drum si pe care le pun intr-o punga alaturi de cateva dulciuri ce nu au mai incaput nici ele in rucsac.
Stabilesc cu Mihai ca eu sa iau butelia de primus iar el sa ia arzatorul. Peste toate astea leg soba, Mihai urmand sa ia burlanele. Dupa o ultima discutie la telefon, prilej cu care imi reafirma ca el nu va veni cu trenul ci cu niste prieteni cu masina, prieteni care ajung si ei in Azuga, stabilim sa ne intalnim in jur de 11,30- 12 in statiunea mai sus amintita. De aici urma sa tinem drumul forestier cale de „cativa” kilometri mai intai spre est apoi spre nord pana ce dadeam de marcajul triunghi rosu ce trebuia urmat pana la destinatie.

Ma trezasc dimineata cu chef de drum, iau rucsacul, punga si tusti la taxi. Maria sa, taximetristul, cand ma vede cu soba pe rucsac alta replica mai buna nu are decat sa ma intrebe daca m-a gonit nevasta din casa. Spiritual tipu’, n-am ce zice.

Drumul cu trenul se scurge incet, incet. Prin Sinaia il sun pe Mihai sa mai stabilim una, alta, dar am parte de-o veste asa… ca de sfarsit de an: „pai noi inca nu am plecat din Ploiesti ca o asteptam pe prietena unuia”. Pfai.
Cand am ajuns in Azuga ei erau abia prin Comarnic. Ma hotarasc sa plec la drum singur spunandu-i amicului ca atunci cand ajunge in Azuga sa-l ia tovarasul lui cu masina si sa-l duca pe drumul forestier cat mai mult posibil in speranta ca ma va ajunge din urma si ma va scuti de carat punga cu sticlele de vin.

Si-uite asa pornesc la drum, cu punga intr-o mana ca pantofarul.

Si merg si merg si nestiind drumul incep sa-mi pun intrebari daca oi fi pe cel bun(pe google earth vazusem doua vai paralele N-S iar eu trebuia s-o iau pe cea dinspre E) . Opresc o dacie cu niste silvicultori si ii intreb :” Nu va suparati, asta-i valea aceea pe care daca vreau s-o iau spre Susai fac stanga, iar daca vreau s-o iau spre Retevoi fac dreapta?”. Recunosc ca o intrebare mai tampita nu am pus in viata mea insa raspunsul este cel asteptat: „Da, dar mai ai muuult de mers”. Ok. Multumesc oamenilor si o iau la pas stiind ca-s pe drumul cel bun si sperand totusi ca Mihai ma va ajunge din urma cu masina. Ba, la fiecare cadere de apa zgomotul provocat imi semana cu motorul unei masini si intorc capul plin de speranta. Mihai, canci.Masina, canci. Pot sa spun ca individul cu masina a intrat in an plin de urari de bine, urari ce n-au incetat sa curga cale de vreo 14km.

Dupa nici mai mult nici mai putin de 4 ore de drum forestier ajung la marcaj. In sfarsit. Stiam ca de aici mai am de mers maxim doua ore pana la refugiu.


Ma odihnesc putin si o iau la deal urmand o amprenta frumoasa de lup. Prima din muuultele ce aveau sa ma insoteasca pana la adapost. Mai fac o poza, mai ochesc printre copaci poate poate am norocul sa surprind vreun exemplar din superbele animale. Din pacate nimic, Doar eu si urmele. Sau poate asa mi s-a parut mie.
Ajung la refugiu frant de oboseala si dau sa scot incuietoare de la usa din grilaj a refugiului cand, cu coada ochiului, observ o miscare la cativa metri langa mine. Tresar putin, dar imi revin imediat caci deslusesc silueta unui pui de caine. Un pricajit ce dormea langa peretele refugiului. Intru, imi dau jos rucsacul si ma intorc la cutulache pentru a-l hrani. Ma usureaza imediat de un pachet de napolitane si niste paine.

Intre timp din cauza oboselii ma ia frigul. Dar un frig de-ala de tremuram din toate balamalele. Imi blestem ideea de a lua doar butelia de primus fara arzator si-mi jur sa nu mai fac prostia asta niciodata. Nu tu ceai cald, nu tu caldura… nimic. Ma bag in sac tragand pe mine cat mai multe haine si ma pun pe asteptat. Dupa vreo ora si ceva ajunge si Mihai. Ii spun printre dinti sa faca ce-o face dar sa instaleze soba cat mai repede. Stiindu-se vinovat cumva de incurcaturile ivite cu transportul si mai ales de decizia aiurea de a veni cu masina si nu cu trenul, bietul om n-a zis nimic si s-a pus pe treaba. Ba si-a cerut si scuze pentru toata tarasenia asta. Evident ca mi-a trecut imediat supararea ca d-aia sunt prietenii, sa ierte. Bine… imediat ce am auzit ceva foc troznind in soba. Dupa ce m-am incalzit putin ma dau jos din sac si purcedem la golit una dintre sticlele de vin plus, bonus, o sticla de bere de doi litri gasita la refugiu si pe care am pus-o la fiert. Ideea lui Mihai. Am zis „bleah” pana am gustat. Ei bine, o fi fost de vina frigul, nu stiu, cert e ca mi-a placut tare mult. Dupa ce am mai vorbit una, alta ne-am bagat in saci si am tras obloanele.

A doua zi ne apucam de curatenie. Dam o matura, aranjam vasele, mancarea. Sa fie totul frumos. Apoi mergem la adunat lemne. Si adunam lemne de am fi avut de ars o saptamana nonstop.







Le aruncam in fata refugiului si ne apucam sa le maruntim timp in care apare si grupul Elenei. Ne ajuta si ei la maruntit pana ce terminam toate lemnele pentru ca mai apoi sa intram in refugiu la un pahar si-o vorba, doua vorbe, un pahar, mai multe pahare…voie buna…veselie cat cuprinde. La un momentdat zaresc pe geam un apus interesant si in mare graba imi iau aparatul si o tai spre un punct de belvedere de unde am avut o panorama a Bucegilor si a Craiului de am ramas mut. Mi-a iesit o fotografie panoramica de 4 metri lungime pe care abia astept s-o printez.


Dupa ce mai facem cateva poze revenim la cele lumesti, adica mancarica si bauturica.



Ne incingem iar la glume, mai frigem un carnat pe soba. Da, soba o folosim si pe post de gratar. Doi intr-unu.
Aproape de miezul noptii ne ducem iar la punctul de belvedere ca sa admiram si noi ceva artificii, sa bem putina sampanie adusa de cineva din grupul Elenei(chiar nu am remarcat cine) si sa aprindem si cate o artifica..mica mica…
Ei… iata ca s-a dus si anul nou, adica acele cinci minute de „woaaa, ia uita-te la alea, sau la celelalte…Noroc. Noroc. Un an excelent.” Cam asta. In rest..glume la refugiu pana cadem la somn.

A doua zi ma trezesc primul si ma duc, unde altundeva decat la belvedere sa prind si o panorama de dimineata. Si am prins-o. Dementiala si ea. Tot 4 metri.


Ma intorc la refugiu unde se trezisera si restul oamenilor si dupa ce mai stam de vorba hotarasc cu Mihai sa coboram si noi cu ceilalti desi initial voiam sa stam pana pe 2. Am zis ca daca tot aveam in plan sa plecam in Fagaras pe 4 sa mergem mai devreme cu o zi sa ne spalam hainele si sa ne pregatim mai bine pentru cele 4 zile. La coborare am mai facut cateva fotografii si ajunsi in drumul forestier am luat-o spre Azuga .












Dupa ce am facut o buna bucata de drum ne culege Catalin cu masina lui cea noua, un Duster, si ne lasa in gara de unde luam trenul catre Bucuresti dupa numai cateva minute. La marele fix.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Munte și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la rev2011- Retevoi

  1. Cornelia zice:

    Ce frumos!

    Gata! Ajung acasa si imi fac rucsacul. 🙂

  2. Iuliana Matei zice:

    Nu ca te cunosc, dar fotografiile astea ale tale parca sunt din ce in ce mai frumoase…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s